Sărbători fericite!

Trisha Romance - Best Christmas Ever

(link)

Advertisements

Primele puzzle-uri

Puzzle-urile îi ajută pe copii să exerseze coordonarea ochi-mână ce îi va folosi mai târziu la scris. De asemenea, îi învață să vadă asemănările și deosebirile, fapt important pentru capacitatea de a citi de mai târziu. Reușita de a aranja piesele puzzle-ului dă acestora un sentiment de încredere în sine. Debutul acestei activități este bine să aibă loc în preajma vârstei de 1 an și 6 luni.

Iată o variantă de puzzle-uri de lemn de dimensiunea 17 x 19 cm.

Primele puzzle-uri 1

Începeți cu puzzle-uri de 2, 3 sau 4 piese, arătați-le dumneavoastră la început, apoi oferiți-le indicii la nevoie. Copilul va face puzzle-ul de atâtea ori cât este nevoie pentru a învăța maniera de combinare.

Pe lângă varianta de mai sus, există și puzzle-ri cu imagini din 2, 3 sau 4 piese.

Eve Herrmann: 100 de activități stimulatoare Montessori (1- 5 ani)

Această carte, apărută anul acesta, este deosebit de utilă părinților care se frământă cum ar putea oferi copiilor acasă un mediu cât mai bogat, care să ajute și să stimuleze copilul pe măsura capacităților sale.

Carte Montessori 1

Meritul acesteia, ca de altfel a multor mijloace recomandate de Maria Montesorri, este de a aduce educația copilului mic la firescul prezenței acestuia acasă ducând astfel la detensionarea peste măsură a părintelui în această privință. Cartea este izvorâtă din experiența Evei Herrmann cu cele două fiice ale sale care apar, de altfel, și în toate fotografiile incluse în aceasta. Iat-o alături de soțul său și cele două fiice:

Eve Herrmann - familia sa

(link)

Să răsfoim puțin cartea:

Carte Montessori 1 005

Carte Montessori 1 006

Carte Montessori 1 001

Carte Montessori 1 002

Carte Montessori 1 004

Carte Montessori 1 003

Autoarea cărții și-a adunat călătoria educației în familia sa pe două site-uri:

http://bebeliv.blogspot.ro/ (vechi)

http://www.eveherrmann.com/ (nou)

Pentru părinți: Antoine de Saint-Exupéry

Antoine de Saint-Exupery 4

(link)

În vara anului 1912, aerodromul Ambérieu primea constant vizita unui copil. Adus de către şoferul său personal, petrecea zilnic mai mult de 5 ore în mijlocul mecanicilor şi al piloţilor. Toţi erau încântaţi de prezenţa lui. Punea întrebările pe un ton delicat, timid. Subiectele abordate erau, însă, îndrăzneţe şi îi dezvăluiau pasiunea pentru avioane. Fusese poreclit de către unul dintre mecanici „micul prinţ“, datorită stilului sobru pe care încerca, fără succes, să-l arboreze. În cursul unei după-amieze însorite, s-a apropiat de unul dintre piloţii faimoşi ai aerodromului, Gabriel Wroblewski. Cu o voce mai mult şoptită, i-a spus că vrea să primească botezul aerului. Cu alte cuvinte, voia să zboare pentru prima dată. Spunea că mama sa îi dăduse voie, deşi nu era adevărat. Wroblewski, mai mult amuzat decât convins, a acceptat. Pentru copil, însă, a fost o experienţă de neuitat. Zborului îi va jertfi de acum înainte totul. Mai întâi, prima sa logodnă, iar apoi, viaţa.

Antoine de Saint-Exupéry s-a născut în oraşul francez Lyon, pe 29 iunie 1900. Provenea dintr-o familie de nobili. Tatăl său era contele Jean-Marie de Saint-Exupéry, iar mama sa, Marie Boyer de Fonscolombe, era originară dintr-o veche familie nobiliară. A mai avut un frate şi trei surori. La vârsta de 4 ani simte pentru prima dată durerea pierderii unei persoane dragi. Tatăl său moare, lăsând în urmă o familie numeroasă. Micul Antoine va deveni extrem de apropiat de mama sa. Rămâne impresionat de sensibilitatea ei şi vasta cultură pe care o poseda. Întreţine cu aceasta corespondenţă până în ziua morţii sale. La vârsta de 9 ani intră într-un colegiu din regiunea Mans. Este un elev doar pe jumătate conştiincios, deseori neatent. Disciplina strictă a colegiului, pe care o mai încălca, îi mai atrăgea şi unele pedepse fizice. După episodul aviatic petrecut la vârsta de 12 ani, care îi va marca tot restul vieţii, totul se reduce pentru el doar la şcoală.

Tinereţea fragilă

La vârsta de 17 ani trece examenul de bacalaureat. La scurtă vreme, fratele său, François, moare din cauza unei maladii grave. Peste 25 de ani descrie acest episod în lucrarea „Pilot de război“. Va spune că fratele său l-a chemat lângă pat şi i-a spus cu o voce senină că o să moară şi că nu trebuie să îi fie frică de acest lucru. Episodul îl va marca profund pe Antoine. Peste 2 ani, încercând să intre în domeniul naval, este respins. Motivul era surprinzător: deşi foarte bun la ştiinţele exacte, nu întrunea note suficient de bune la disciplinele literare. La 21 de ani, în timpul serviciului militar, începe să ia lecţii de aviaţie. Cu această ocazie, la primul zbor singur, trece printr-un pericol neaşteptat: avionul suferă o defecţiune la motor şi este forţat să aterizeze. Scapă ca prin minune, fără răni grave. Promovat, în cursul unui singur an, la rangul de ofiţer în rezervă, suferă un nou accident. De data aceasta, rănile sunt grave. Familia logodnicei sale îi interzice să mai zboare. Renunţă pentru trei luni la zbor, dar apoi, pentru totdeauna, la logodnică.

Maturitatea tumultuoasă

După eşecul sentimental, Antoine încearcă să se reangajeze în calitate de pilot. Urmează câţiva ani plictisitori pentru el. Este numit în diferite posturi – funcţionar sau mecanic. În cele din urmă, după experienţa avută la o firmă particulară de transport aviatic, ajunge şef de escală la Juby, în Maroc. Aici îi va întâlni pe Guillaumet şi Mermoz, doi mari piloţi ai vremii, cu care va fi prieten până la moarte. „Nimic, niciodată, într-adevăr, nu-l poate înlocui pe camaradul pierdut. Nimeni nu-şi poate face camarazi pe viaţă. Nimic nu face cât comoara atâtor amintiri comune, atâtor momente neplăcute trăite împreună, atâtor certuri, împăcări, imbolduri ale inimii. Aceste prietenii nu se pot reconstitui. Dacă plantezi un stejar, e zadarnic să aştepţi să te adăposteşti prea curând sub frunzişul lui“. Preţuieşte mereu prietenia lor şi este afectat când ei trec prin momente grele. Viaţa unui pilot presupunea mult sânge rece, iar Antoine ştia lucrul acesta. La 31 de ani îşi cunoaşte viitoarea soţie. Văduvă a unui jurnalist, Consuelo Suncin era o femeie inteligentă şi foarte cultivată. Mariajul lor nu va fi însă unul prea fericit. Antoine este mereu plecat şi timpul petrecut cu soţia sa este mai mult umplut cu certuri decât cu dragoste. Rămân totuşi împreună.

Scriitorul înaripat, doborât de un cititor

Dacă zbura noaptea, scria ziua; dacă zbura ziua, scria noaptea. Acestea erau activităţile sale curente. A reuşit încet să-şi facă un renume. După câteva premii literare obţinute, vine cartea sa esenţială – „Micul prinţ“. Deviza pe care a notat-o la începutul ei este o bijuterie spirituală. „Numai cu inima poţi vedea bine; lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor“. La doar un an distanţă, este dat dispărut într-o misiune. Avea doar 44 de ani. Misterul morţii sale va rămâne acoperit timp de 60 de ani. S-a crezut iniţial că, din cauza unei defecţiuni, s-a prăbuşit în mare. Alţii afirmau că s-ar fi sinucis. Era însă prea experimentat pentru a nu se salva şi mult prea însetat de viaţă pentru a renunţa la ea. Epava avionului său, precum şi o brăţară conţinând un fragment de nume au fost găsite în 1998. Partea cea mai surprinzătoare vine de la doi jurnalişti francezi care afirmă că ar fi fost doborât de un avion german. Pilotul acestuia, Horst Rippert, trăieşte şi astăzi, având venerabila vârstă de 88 de ani. „În timp ce-l urmăream, spuneam: «Măi băiete, dacă nu fugi, praf te fac». N-am tras în fuzelaj, ci în aripi. L-am atins. Zincul s-a lăsat. Drept în apă. S-a prăbuşit în mare. Nimeni nu s-a catapultat. Nu l-am văzut pe pilot. Câteva zile mai târziu, am aflat că era Saint-Exupéry. Am sperat, am sperat tot timpul că nu era el. În tinereţea noastră îl citisem cu toţii, îi adoram cărţile, ştia să descrie admirabil cerul, gândurile şi sentimentele piloţilor. Dacă ştiam, n-aş fi tras. Nu asupra lui“.

Poetul prieteniei

Un bun prieten al lui spunea: „Nu citea mai nimic, dar înţelegea totul“. Acesta era Antoine. Veşnic tăcut şi fugar, dar mereu apropiat şi compătimitor. Prietenia este una dintre temele sale preferate. În orice scriere a şlefuit cu grijă câte un pasaj. „Prieten este, în primul rând, cel care nu te judecă. Este acea parte a omului care deschide pentru tine o poartă pe care nu ar dechide-o poate niciodată altuia“. Antoine a deschis întotdeauna această poartă. Nu era niciodată dezamăgit sau supărat dacă oamenii la care ţinea greşeau. Putea să ierte, să vadă deasupra detaliilor vulgare ale conflictului. „Prietenia o recunosc prin aceea că nu poate fi dezamăgită, iar dragostea adevărată prin aceea că nu poate fi lezată.“ Nu suporta gândul de a cere socoteală oamenilor pentru comportamentul lor. Era convins că toţi au în felul lor dreptate. Ceea ce îşi dorea, în primul rând, era ca oamenii să depăşească dorinţa de dreptate şi să ajungă la milă. „Decepţia este josnicie, căci ceea ce ai iubit la început în om s-a distrus oare prin faptul că există în el şi altceva, care nu-ţi place?“

Doar dăruind vei dobândi

Credea cu tărie că, în viaţă, împlinirea vine din capacitatea omului de a se dărui. Orice altă împlinire o considera stearpă şi lipsită de sens. „A dărui înseamnă a arunca un pod peste abisul singurătăţii tale“. El a aruncat în timpul vieţii numeroase astfel de poduri. A construit relaţii, a iubit cu pasiune tot ce a clădit cu ajutorul lui Dumnezeu. S-a jertfit pentru un sens. „Fructul tău nu valorează nimic, decât dacă nu-ţi poate fi înapoiat.“ Ştia că orice om clădeşte cu propriul sânge ceea ce vrea să reziste după el. A clădit dăruirea de sine. A clădit puterea de a iubi dincolo de aspectele mărunte ale vieţii. Ştia să mulţumească şi cunoaştea faptul că, dacă nu primeşti, la rândul tău, darurile tale nu îşi mai găsesc rostul. „Avar nu este cel care nu se ruinează făcând daruri, ci acela care nu-şi dăruieşte lumina obrazului în schimbul ofrandei tale“. Nu a dăruit oamenilor cuvinte, ci înţelegere. Nu a dăruit îmbrăţisări false, ci încurajări din inimă. „Am descoperit pericolele inteligenţei: cea care crede că limbajul cuprinde. Şi răspunsurile în dispute. Dar nu pe calea limbajului voi transmite ceea ce este în mine“.

Iubea tăcerea rugăciunii

Rugăciunea este o taină a fiecărui om. Citind pasajele despre rugăciune pe care le-a scris, realizezi cât de însemnată a fost această parte a vieţii lui. Iubea tăcerea rugăciunii. „Măreţia rugii vine din lipsa unui răspuns, căci în acest schimb nu-şi are locul josnicia unui negoţ. Pentru a învăţa să te rogi trebuie să faci ucenicia tăcerii. Dragostea începe doar atunci când nu mai aştepţi răsplată. Dragostea este învăţătură a rugăciunii, iar rugăciunea este învăţătură a tăcerii.“ A fost un om desăvârşit. În ciuda necazurilor pe care le-a trăit în viaţă, putea să vadă partea lor pozitivă. „Dacă vrei să te înalţi, macină-te în luptă cu conflictele tale: ele conduc înspre eternitate. E singurul drum care există. Şi asta pentru că suferinţa te înalţă atunci când o accepţi“. Orice suferinţă acceptată este o bătălie câştigată. Ea ne transformă interior şi ne face să fim pregătiţi pentru momentele dificile care vor urma.

Munca, împlinire a dragostei

Una dintre calităţile care l-au caracterizat a fost perseverenţa. Muncea neîntrerupt, arţăgos cu sine, pentru a dărui cât mai mult din el. Nu suporta lucrurile făcute superficial şi dispreţuia munca făcută fără tragere de inimă. „Nimic nu are sens dacă nu l-am amestecat cu trupul şi cu cugetul meu. Nu este aventură aceea în care nu mă angajez. Vă spun: nu aveţi dreptul să evitaţi un efort decât în numele altui efort, căci trebuie să creşteţi.“ De aceea, colegii aveau un respect deosebit pentru el. Se străduiau să lucreze cât mai bine şi să poată obţine un zâmbet din partea lui. Era un perfecţionist, greu de mulţumit. „Timpul câştigat asupra muncii, dacă nu e simplu răgaz, destindere a muşchilor după efort sau somn al minţii după invenţie, nu e decât timp mort. Şi viaţa ţi-o tai în două părţi inacceptabile: o muncă ce nu este decât corvoadă, în care refuzi să te dăruieşti, şi o odihnă care nu e decât absenţă.“ Pentru Antoine trebuia să fie pasiune în tot ce făcea. Nu se putea ralia dorinţei celorlalţi de trândăvie. Esenţială a rămas pentru el egalitatea dintre muncă şi rugăciune. „Nu există limbaj sau act, ci două înfăţişări ale aceleiaşi divinităţi. Iată pentru ce numesc munca rugă, iar meditaţia muncă.“

(Sursă: http://ziarullumina.ro/saint-exupry-omul-lui-dumnezeu-in-pustiul-razboiului-49772.html)

Micul prinț

Micul print 1

Cartea „Micul prinț” a fost, de-a lungul vremii, o prezență permanentă pe lista lecturilor esențiale pentru copiii de pretutindeni ce pășesc în perioada gimnaziului (numită astfel în școala românească), fiind o modalitate de apropiere într-o formă esențializată de lumea oamenilor mari. Însă Antoine de Saint-Exupéry a dorit a fi citită cu deosebire de adulți pentru a-i face să privească spre sine, fiind o chemare la sinceritate, simplitate și omenie care sunt prezente cu deosebire în perioada copilăriei.

Călătoria cu copiii în lumea acestei cărți este bine a fi îmbrăcată în haina cea mai potrivită fiecărei familii. Printre valorile ce pot fi aflate aici sunt: grija pentru inimă a fiecăruia, după cum micul prinț se îngrijea ca asteroidul pe care locuia să fie curat; apropierea de lumea cărții, fiecare carte este o călătorie, dacă din acea călătorie ne întoarcem cu traista plină de învățăminte, cartea  a fost bună sau de folos, dacă ne-a făcut să ne întoarcem cu mâinile goale, nu a fost o carte bună, ea intrând la categoria maculatură s.a. Citită an de an sau la câțiva ani, această carte va avea alte înțelesuri pentru copii dar și pentru părinți deopotrivă.

În funcție de tihna și timpul disponibil din fiecare familie, puteți da copiilor să coloreze imagini cu micul prinț:

Micul print Fisa de colorat 1

Micul print Fisa de colorat 3

Micul print Fisa de colorat 4

Micul print Fisa de colorat 2

child_mother_book_storytelling

Antoine de Saint-Exupery 1

(link)

Antoine de Saint-Exupéry a fost multă vreme pilot, în vremuri tulburi chiar și pilot de război. În cartea omonimă, micul prinț este aflat de autor în urma prăbușirii avionului pe care acesta îl pilota în deșert, întâmplător sau nu Antoine de Saint-Exupéry și-a sfârșit viața în urma prăbușirii avionului său.

Să zăbovim cu câteva citate din această carte:

Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.

Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.

Orice viaţă este un miracol.

A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judecat pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, însemnă că eşti într-adevăr un om înţelept.

Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul.

Adevărul nu-l vedem decât cu sufletul. Esenţialul scapă privirii.

Sunt singur… sunt singur… sunt singur… – răspunse ecoul.

Dacă muncim doar pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temniţa.

Oamenii de pe planeta ta, zise micul prinţ, cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină… şi tot nu găsesc ceea ce caută…

child_mother_book_storytelling

Arătați copiilor și masa pe care a scris autorul această carte:

(link)

Iată și un monument grăitor care ar fi bine să fie aflat în multe dacă nu în toate parcurile noastre unde atâția copii pășesc, pentru a fi un glas ce-i cheamă să se apropie de lumea cărților bune.

Antoine de Saint-Exupery 3

(link)

child_mother_book_storytelling

Iată și un desen animat ce așează povestea micului prinț într-o altă poveste a zilelor noastre unde este foarte bine surprinsă sărăcirea vieții omului contemporan. Singurul amănunt ce este bine a fi limpezit în percepția copiilor este că acea călătorie și aflare a inimii nu înseamnă abolirea minții, este important ca ele să călătorească împreună, de mână, precum două surori bune, întreaga viață. Completați faptul că fetița, la sfârșitul filmului, s-a întors la studiu, însă a învățat să privească viața, lumea și natura din jur cu alți ochi.

Desenul animat îl puteți afla pe internet subtitrat în limba română și cu rezoluție foarte bună.

http://www.filme-bune.net/the-little-prince-2015-filme-online-hd-subtitrat-in-romana/

child_mother_book_storytelling

Puteți face din această carte loc de poposire de fiecare dată când considerați a fi de ajutor copilului în propriile sale crize, tulburări, răspântii sufletești, care trebuie pe cât este cu putință chivernisite cu multă înțelepciune și delicatețe, ajutându-l și învățându-l pe copil să-și afle puterea proprie de a le depăși.

Iar dincolo de toate acestea, apropiindu-i pe copii de această carte și întărind puntea către miezul ei, vor căuta și ca adulți să o regăsească și vor afla răspunsuri noi la frământările de atunci.

Micul print 2